drâng - explicat in DEX

drâng (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRÂNG, drânguri, s. n. (Reg.) Drâmbă. – Et. nec.

drâng (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drâng¹ (reg.) s. n., pl. drấnguri

drâng (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drâng²/drấnga interj.

drâng (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drâng n. 1. mic instrument de fier ce se ține între dinți și se pune în vibrațiune cu degetul; 2. unealtă arcuită a plăpomarului de bătut lâna. [Onomatopee ce imită sunetul bătăilor unei tobe: drânga-drânga !].

drâng (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRÂNG¹, drânguri, s. n. (Reg.) Drâmbă. — Et. nec.

drâng (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRÂNG² interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ir.) al viorii. [Var.: drấnga interj.] — Din drâng.