doĭnaș - explicat in DEX

doinaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOINÁȘ, doinași, s. m. (Pop.) Cântăreț de doine; doinar. – Doină + suf. -aș.

doĭnaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
doĭnáș m. (d. doĭnă). Rar. Cântăreț de doĭne.

doinaș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DOINAȘ, Ștefan Augustin (pseud. lui Ștefan Popa) (1922-2002, n. sat Caporal Alexa, jud. Arad), poet român. Acad. (1992). A făcut parte din Cercul literar de la Sibiu. Meditații despre condiția umană, evoluând de la lirismul baladesc la o poezie a emoției filtrate intelectual, în forme concentrate și riguroase, de tip clasic („Seminția lui Laokoon”, „Ipostaze”, „Hesperia”, „Arie și ecou”, „Lamentațiile”). Eseuri („Orfeu și tentația realului”, „Poezie și modă poetică”, „Măștile adevărului poetic”). Traduceri din Goethe, Hölderlin, Mallarmé, Valéry.

doinaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
doináș (pop.) s. m., pl. doináși

doinaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
doinaș a. care cântă doine: ciobănaș, din fluier doinaș AL.

doinaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOINÁȘ, doinași, s. m. (Pop.) Cântăreț de doine; doinar. — Doină + suf. -aș.