dozator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOZATÓR, dozatoare, s. n. Aparat sau dispozitiv care dozează. –
Doza +
suf. -tor (după
fr. doseur).
dozator (Dicționar de neologisme, 1986)DOZATÓR s.n. Aparat care servește pentru dozaj (
2) [în DN]. [Cf. it.
dosatore].
dozator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOZATÓR s. n. aparat, dispozitiv pentru dozajul unor amestecuri. (< it.
dosatore)
dozator (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DOZATÓR (‹
fr.)
s. n. Aparat sau dispozitiv cu funcționare continuă sau intermitentă, care alimentează o mașină sau o instalație de prelucrare a unor amestecuri de materiale (
ex. betonieră, malaxor etc.) și care servește la introducerea în mașină a materialelor în cantități determinate.
dozator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dozatór s. n.,
pl. dozatoáredozator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOZATÓR, dozatoare, s. n. Aparat sau dispozitiv care dozează. —
Doza +
suf. -tor (după
fr. doseur).