dozare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOZÁRE, dozări, s. f. Acțiunea de
a doza și rezultatul ei; dozaj. –
V. doza.dozare (Dicționar de neologisme, 1986)DOZÁRE s.f. Acțiunea de a doza și rezultatul ei; dozaj. [<
doza].
dozare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DOZÁRE (‹
doza)
s. f. Acțiunea de a doza. ◊ (
Dr.)
Dozarea pedepsei = individualizarea sau determinarea concretă, de către judecător, a pedepsei aplicate infractorului, între limitele – minimă și maximă – prevăzute de lege.
dozare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dozáre s. f.,
g.-d. art. dozắrii; pl. dozắridozare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOZÁRE, dozări, s. f. Acțiunea de
a doza și rezultatul ei; dozaj. —
V. doza.