doza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOZÁ, dozéz, vb. I.
Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec;
p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec.
2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din
fr. doser.doza (Dicționar de neologisme, 1986)DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (
p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr.
doser].
doza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOZÁ vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr.
doser)
doza (Dicționaru limbii românești, 1939)* dozá v. tr. (d.
doză; fr.
doser). Determin doza orĭ dozele unuĭ medicament de luat într’o singură dată.
doza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dozá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dozeázădoza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOZÁ, dozéz, vb. I.
Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec;
p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec.
2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. — Din
fr. doser.