doxologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOXOLOGÍE, doxologii, s. f. Cântare liturgică închinată sfintei Treimi. – Din
ngr. doxologhía.doxologie (Dicționar de neologisme, 1986)DOXOLOGÍE s.f. Moment în liturghia creștină în care se face glorificarea lui Cristos. [Gen.
-iei. / < fr.
doxologie, cf. gr.
doxa – glorie,
logos – vorbire].
doxologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOXOLOGÍE s. f. 1. moment în liturghia creștină în care se face glorificarea lui Cristos. 2. studiu sistematic al rolului pe care îl are aprecierea în învățământul școlar. (< fr.
doxologie)
doxologie (Dicționaru limbii românești, 1939)doxologíe f. (ngr.
doxologia, glorificare). Formulă de laudă în onoarea Sfinteĭ Treimĭ. V.
slavoslovenie.doxologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DOXOLOGÍE (‹
fr.; {s}
gr. doxa „glorie” +
logos „vorbire”)
s. f. Cântare liturgică de laudă și de preamărire a lui Dumnezeu sau a lui Iisus Hristos (
ex.: cântarea îngerilor la nașterea lui Iisus, rugăciunea dreptului Simeon).
doxologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doxologíe s. f.,
art. doxología, g.-d. art. doxologíei; pl. doxologíi, art. doxologíiledoxologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)doxologie f. cântare liturgică de laudă și de preamărire a sfintei Treimi. [Gr. mod.].
doxologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOXOLOGÍE, doxologii, s. f. Cântare liturgică de preamărire a lui Dumnezeu sau a lui Isus Hristos. — Din
ngr. doxologhía.