dovlecel - explicat in DEX

dovlecel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.

dovlecel (Dicționaru limbii românești, 1939)
dovlecél m., pl. eĭ. Vest. Un fel de dovleac lungăreț mic care, înainte de a se coace, se mănîncă fert orĭ prăjit și umplut cu carne tocată. – În est. bostănel și dulma.

dovlecel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dovlecél (do-vle-) s. m., pl. dovlecéi, art. dovlecéii

dovlecel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dovlecel m. 1. rod de mărimea castraveților, servind la un fel de bucate; 2. pl. numele unui joc de copii.

dovlecel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. — Dovleac + suf. -el.