dovleac - explicat in DEX

dovleac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOVLEÁC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.

dovleac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dovleác (dovléci), s. m. – Bostan (Cucurbita pepo). Tc. devlek (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 555), cf. mag. döblek, sb. dumlek. – Der. dovlecel, s. m. (bostănel, Cucurbita pepo).

dovleac (Dicționaru limbii românești, 1939)
dovleác m., pl. ecĭ (turc. devlek, un fel de pepene verzuĭ; ung. döblec, dovleac). Vest. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct seamănă cu pepenele galben (zămosu), dar nu se mănîncă crud, ci copt la foc (în est bostan). Dovleciĭ albĭ (cucúrbita melópepo), originarĭ din India, numițĭ și „turceștĭ”; turtițĭ ca cantalupiĭ, îs ceĭ maĭ prețuițĭ; ceĭ roșiĭ (cucúrbita pepo), originarĭ din America, numițĭ lúbenĭ (Munt.) și dovlecĭ porceștĭ, îs lungărețĭ. Fig. Cap de om prost, devlă. V. curcubătă.

dovleac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DOVLEÁC (‹ tc.) s. m. Denumire dat[ mai multor specii de plante anuale monoice din genul Cucurbita, familia cucurbitaceelor; d. comun (Cucurbita pepo), d. turcesc (Cucurbita maxima) și d. moscat (Cucurbita moschata). Se cultivă ca plante alimentare sau furajere. Fructul dovlecilor este sferic, sau oval, de dimensiuni mari, folosit în alimentație, iar unele varietăți în furaje; bostan.

dovleac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dovleác (do-vleac) s. m., pl. dovléci

dovleac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dovleac m. 1. curcubetă al cării fruct se întrebuințează ca aliment și din ale cării semințe țăranul face un uleiu, ce-l întrebuințează ca pe cel de nucă (Cucurbita pepo); 2. fig. fam. cap gros și sec: avea cap nu dovleac. [Turc. DEVLEK].

dovleac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOVLEÁC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante din familia cucurbitaceelor cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). — Din tc. devlek, (dial.) dövlek.