dovedi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV.
1. Tranz. A arăta cu
probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba.
2. Tranz. și
refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel.
3. Tranz. (
Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă.
4. Tranz. și
intranz. (
Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din
sl. dovesti (dovedon).dovedi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dovedí (dovedésc, dovedít), vb. –
1. A arăta, a demonstra. –
2. a atesta, a indica. –
3. A învinge, a răzbi.
Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98),
cf. bg. doveždam „conduc”,
doveden „condus”. –
Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din
sl. dovadŭ, bg. dovod);
dovadnic, s. m. (
înv., martor);
dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie);
doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește);
nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert;
Arg., frumos, fain, fără seamăn).
dovedi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dovedí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dovedésc, imperf. 3
sg. dovedeá; conj. prez. 3
să dovedeáscădovedi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV.
1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba.
2. Tranz. și
refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel.
3. Tranz. (
Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă.
4. Tranz. și
intranz. (
Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. — Din
sl. dovesti (dovedon).dovedì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dovedì, v.
1. a adeveri un lucru printr’un raționament sau o mărturie:
mi-a dovedit că mă înșelam; 2. a arăta, a pune în evidență:
asta dovedește o fire energică; 3. a scoate la capăt:
nu poate dovedi atâta lucru; 4. a învinge:
doi smei nu puteau să se dovedească. [Slav. DOVEDÕ, a aduce (dovada)].