doveditor - explicat in DEX

doveditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă; prin care se dovedește. – Dovedi + suf. -tor.

doveditor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
doveditor, doveditori s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror.

doveditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
doveditór adj. m., pl. doveditóri; f. sg. și pl. doveditoáre

doveditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
doveditor a. care dovedește.

doveditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă; prin care se dovedește. — Dovedi + suf. -tor.