dovedi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV.
1. Tranz. A arăta cu
probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba.
2. Tranz. și
refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel.
3. Tranz. (
Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă.
4. Tranz. și
intranz. (
Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din
sl. dovesti (dovedon).