dovedire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOVEDÍRE s. f. Acțiunea de
a (se) dovedi și rezultatul ei; probare, adeverire, confirmare. –
V. dovedi.dovedire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dovedíre s. f.,
g.-d. art. dovedíriidovedire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOVEDÍRE s. f. Acțiunea de
a (se) dovedi și rezultatul ei; probare, adeverire, confirmare. —
V. dovedi.