dovadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOVÁDĂ, dovezi, s. f. 1. Fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie. ◊
Loc. adv. Ca (sau
drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că... ◊
Loc. vb. A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta. ♦
Spec. Probă juridică.
2. Act, document prin care se adeverește ceva; adeverință. – Din
dovedi (derivat regresiv).