douăzecilea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOUĂZÉCILEA, -ZÉCEA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al nouăsprezecelea și al douăzeci și unulea. [
Pr.:
do-uă-] –
Douăzeci +
le +
a.douăzecilea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)douăzécilea (al ~) num. m.,
f. a douăzécea; al XX-lea/al 20-lea, a XX-a/a 20-adouăzecilea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOUĂZÉCILEA, -ZÉCEA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al nouăsprezecelea și al douăzeci și unulea. [
Pr.:
do-uă-]
— Douăzeci +
le +
a.