douăzecilea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOUĂZÉCILEA, -ZÉCEA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al nouăsprezecelea și al douăzeci și unulea. [
Pr.:
do-uă-] –
Douăzeci +
le +
a.