douăzeci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și unu. ◊ (Adjectival)
Douăzeci de cărți. ◊ (Cu valoare de
num. ord.)
Secolul douăzeci. ◊ (Intră în componența
num. adverbial)
De douăzeci de ori. ◊ (Intră în componența
num. distributiv)
Câte douăzeci de mașini. ◊ (Substantivat)
Cinci de douăzeci. [
Pr.:
do-uă-] –
Două +
zeci.