dori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DORÍ, doresc, vb. IV.
Tranz. 1. A fi stăpânit de tendința lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva; a ține, a râvni, a năzui la ceva. ◊
Expr. A fi de dorit= a fi necesar, recomandabil, a se cuveni.
A lăsa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface. ♦ A avea intenția; a vrea. ◊
Expr. Cum dorești (sau
doriți etc.), formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri.
2. A ține mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a aștepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare.
3. A simți o atracție erotică.
4. A ura cuiva ceva. – Din
dor.dori (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÓRI s. m. mică ambarcație de pescuit, cu fundul plat, din dotarea unei nave mari. (< amer.
doris)
dori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dorí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dorésc, imperf. 3
sg. doreá; conj. prez. 3
să doreáscădorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dorì v. a simți dor, a avea dorință.
dori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DORÍ, doresc, vb. IV.
Tranz. 1. A fi stăpânit de tendința lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva; a tinde, a râvni, a năzui la ceva. ◊
Expr. A fi de dorit = a fi necesar, recomandabil, a se cuveni.
A lăsa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface. ♦ A avea intenția; a vrea. ◊
Expr. Cum dorești (sau
doriți etc.), formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri.
2. A ține mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a aștepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare.
3. A simți o atracție erotică.
4. A ura cuiva ceva. — Din
dor.