dormitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DORMITÓR, dormitoare, s. n. Cameră de dormit (într-o locuință particulară, într-o școală, într-o cazarmă etc.). ♦ Mobilă adecvată pentru camera de dormit a unei locuințe particulare. – Din
lat. dormitorium.dormitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DORMITÓR s. n. cameră de dormit (într-o locuință, cazarmă, internat etc.). ◊ mobilă din camera de dormit. (< lat.
dormitorium)
dormitor (Dicționaru limbii românești, 1939)* dormitór n., pl.
oare (lat.
dormitorium). Sală comună de dormit în școale, cazarme ș.a. V.
ĭatac.dormitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dormitór s. n.,
pl. dormitoáredormitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dormitor n. sală de dormit.
dormitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DORMITÓR, dormitoare, s. n. Cameră de dormit (într-o locuință particulară, într-o școală, într-o cazarmă etc.). ♦ Mobilă adecvată pentru camera de dormit a unei locuințe particulare. —
Din lat. dormitorium.