dormita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DORMITÁ, dormitez, vb. I.
Intranz. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când; a moțăi, a picoti. – Din
lat. dormitare.dormita (Dicționar de neologisme, 1986)DORMITÁ vb. I. intr. A moțăi, a dormi prost, cu întreruperi. [< lat.
dormitare].
dormita (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dormitá (dormitéz, dormitát), vb. – A ațipi, a moțăi. –
Megl. durmités. Lat. dormĭtāre (Pușcariu 545; REW 2752),
cf. cat.,
sp.,
port. dormitar. Este cuvînt popular,
cf. ALR, II, 104.
dormita (Marele dicționar de neologisme, 2000)DORMITÁ vb. intr. a moțăi, a dormi prost, cu întreruperi. (< lat.
dormitare)
dormita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dormitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dormiteázădormità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dormità v.
1. a adormi pe jumătate;
2. fig. a fi în nemișcare. [Lat. DORMITARE].
dormita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DORMITÁ, dormitez, vb. I.
Intranz. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când; a moțăi, a picoti. —
Din lat. dormitare.