doritoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DORITOÁRE, doritori, s. f. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii
(Veronica hederifolia). –
Dori +
suf. -tor.doritoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doritoáre (plantă)
s. f.,
g.-d. art. doritórii; pl. doritóri