dorință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.
2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie.
3. Atracție erotică. [
Pl. și:
dorinți] –
Dori +
suf. -ință.