doric - explicat in DEX

doric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

doric (Dicționar de neologisme, 1986)
DÓRIC, -Ă adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate și simplitate, friza fiind decorată cu triglife și metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice, clădiri) În stil doric. [Cf. it. dorico, lat. doricus].

doric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

doric (Dicționaru limbii românești, 1939)
* doríc, -ă adj. Al Dorienilor (o parte din vechiĭ Grecĭ): dialectu doric. Stil doric, stilu cel maĭ simplu întrebuințat la columne.

doric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dóric adj. m., pl. dórici; f. dórică, pl. dórice

doric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
doric a. 1. propriu Dorienilor: dialect doric; 2. ordinul doric, cel mai vechiu ordin de arhitectură greacă, caracterizat prin sobrietate, lipsă de bază, etc.

doric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. — Din fr. dorique, it. doricus.