dopușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DOPUȘÓR,dopușoare, s. n. Diminutiv al lui dop. – Dop + suf. -ușor.
dopușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dopușór s. n., pl. dopușoáre
dopușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DOPUȘÓR,dopușoare, s. n. Diminutiv al lui dop. — Dop + suf. -ușor.