doping (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÓPING s. n. Substanță chimică stimulatoare folosită la dopare. ♦ Dopaj, dopare. – Din
fr.,
engl. doping.doping (Dicționar de neologisme, 1986)DÓPING s.n. Dopaj; mod artificial de a mări rezistența și randamentul fizic în concursuri sportive prin administrarea de medicamente stimulatorii (stricnină, amfetamine etc.). [< engl., fr.
doping].
doping (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÓPING s. n. 1. dopaj. ◊ substanță chimică pentru dopare. 2. (fig.) întăritor, stimulent, tonic. (< engl., fr.
doping)
doping (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dóping s. n.doping (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÓPING s. n. Substanță chimică stimulatoare folosită la dopare. ♦ Dopaj, dopare. — Din
engl.,
fr. doping.