donchihotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DONCHIHOTÍSM s. n. (
Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [
Var.:
donchijotísm, donchișotísm s. n.] – Din
fr. don-quichottisme (după
pron. sp. a
n. pr. Don Quijote).donchihotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DONCHIHOTÍSM s. n. purtare extravagantă a unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare. (< fr.
donquichottisme)
donchihotism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DONCHIHOTÍSM s. n. v. donquijotism.