dogoare - explicat in DEX

dogoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

dogoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
dogoáre f., pl. orĭ (d. dogoresc). Dogoreală, arșiță (propriŭ și fig.).

dogoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dogoáre s. f., g.-d. art. dogórii

dogoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dogoare f. V. dogor: la dogoarea focului POP.

dogoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. — Din dogori.