dodecar - explicat in DEX

dodecar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DODECÁR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești. – Din ngr. dodekária „duzină”.

dodecar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
dodecár, dodecri, s.m. (înv.) veche monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române, în timpul lui Caragea (valora 12 lei vechi).

dodecar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dodecár (dodecári), s. m. – Monedă turcească de argint, la începutul sec. XIX. Valora 12 taleri. Ngr. δωδεϰόρι, de la δώδεϰα „doisprezece” (Tiktin; Scriban; Gáldi 174).

dodecar (Dicționaru limbii românești, 1939)
dodecár m. (bgr. dodekári). O monetă care valora 12 leĭ vechĭ pe la 1800.

dodecar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dodecár s. m., pl. dodecári

dodecar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dodecar m. monedă veche din timpul lui Caragea, valorând 12 lei vechi: numără cele cincizeci pungi de bani în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele FIL. [Gr. mod.].

dodecar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DODECÁR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în sec. XIX. — Din ngr. dodekária „duzină”.