divulga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVULGÁ, divúlg, vb. I.
Tranz. A face ca o taină să fie cunoscută de cineva sau de multă lume; a da în vileag, a da pe față. ♦
Spec. A transmite secrete de stat unei persoane neîndreptățite să le cunoască. – Din
fr. divulguer, lat. divulgare.divulga (Dicționar de neologisme, 1986)DIVULGÁ vb. I. tr. A da în vileag, a trăda, a face cunoscut (un secret, ceva ce nu știe nimeni). [P.i.
divúlg. / < fr.
divulguer, it., lat.
divulgare].
divulga (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIVULGÁ vb. tr. a da în vileag, a trăda, a face cunoscut (un secret). (< fr.
divulguer, lat.
divulgare)
divulga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)divulgá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
divúlgădivulgà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)divulgà v. a da în vileag ceva ascuns.
divulga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIVULGÁ, divúlg, vb. I.
Tranz. A dezvălui o taină; a da în vileag ceva ascuns. ♦
Spec. A transmite secrete de stat, economice, profesionale unei persoane neîndreptățite să le cunoască, constituind o infracțiune. — Din
fr. divulguer, lat. divulgare.