distribuitor - explicat in DEX

distribuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTRIBUITÓR, -OÁRE, distribuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care distribuie ceva, calificată să distribuie ceva. 2. S. n. Aparat, piesă, dispozitiv sau mașină care asigură distribuirea rațională a unui material, a combustibilului etc. [Pr.: -bu-i-] – Distribui + suf. -tor. Cf. fr. distributeur.

distribuitor (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTRIBUITÓR s.n. Aparat aplicat la o mașină pentru a asigura distribuirea forței motrice, împrăștierea uniformă a unor semințe, a unor chimicale etc. [Cf. fr. distributeur].

distribuitor (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTRIBUITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.). [< distribui + -tor].

distribuitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTRIBUITÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.). II. s. n. aparat, dispozitiv aplicat la o mașină pentru a asigura distribuirea forței motrice, împrăștierea uniformă a unor semințe etc. (după fr. distributeur)

distribuitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
distribuitor, distribuitori s. m. (deț.) homosexual activ.

distribuitor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DISTRIBUITÓR, -OÁRE (‹ fr.) s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care distribuie. ♦ (EC.) Persoană fizică sau juridică ce asigură distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesă, mecanism etc. cu ajutorul căruia se face distribuirea agentului motor într-o mașină de forță, a apei în centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalațiilor de telegrafie și de telemăsură folosit pentru transmiterea semnalelor care aparțin unuia sau mai multor mesaje, în intervale de timp succesive, pe aceeași linie de transmisiune.

distribuitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
* distribuitór, -oáre adj. și s. Care distribuĭe. S.n., pl. -oare. Aparat care sevește la distribuit ceva: distribuitor de abur.

distribuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distribuitór¹ (persoană) (-bu-i-) s. m., pl. distribuitóri

distribuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distribuitór² (instrument) (-bu-i-) s. n., pl. distribuitoáre

distribuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
distribuitor m. cel ce distribue.