disponibilitate - explicat in DEX

disponibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISPONIBILITÁTE, disponibilități, s. f. 1. Însușirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (În loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujbă (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate). 3. Lucru, bun de care se poate dispune; rezervă. 4. (Mai ales la pl.) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor. – Din fr. disponibilité.

disponibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
DISPONIBILITÁTE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezervă. ◊ Disponibilități bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție. ♦ Principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție. ♦ Situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel. ◊ A pune în disponibilitate = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armată. [Cf. fr. disponibilité].

disponibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISPONIBILITÁTE s. f. 1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezervă. ♦ ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție. ◊ situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel. ♦ a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post. 3. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilité)

disponibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disponibilitáte f. (d. disponibil; fr. -ilité). Starea de a fi disponibil. Situațiunea funcționarilor care nu maĭ sînt în activitate de serviciŭ, dar rămîn la dispozițiunea șefilor lor: a pune pune pe cineva în disponibilitate.

disponibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disponibilitáte s. f., g.-d. art. disponibilitắții; pl. disponibilitắți

disponibilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disponibilitate f. 1. starea celui disponibil; 2. situațiunea funcționarilor cari nu mai sunt în activitate de serviciu și cari totuș rămân la dispozițiunea șefilor lor.

disponibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISPONIBILITÁTE, disponibilități, s. f. 1. Însușirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (n loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr-un post. 3. (Cont.; la pl.) Activele lichide și cele cu grad ridicat de lichiditate ale unei întreprinderi, formate din numerar și din echivalente de numerar. 4. Lucru, bun de care se poate dispune; rezervă. 5. (Mai ales la pl.) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor. — Din fr. disponibilité.