disponibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPONÍBIL, -Ă, disponibili, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujbă (putând fi rechemat la nevoie).
2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o instituție, o întreprindere, o persoană etc. poate dispune, la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din
fr. disponible, lat. disponibilis.disponibil (Dicționar de neologisme, 1986)DISPONÍBIL, -Ă adj. De care se poate dispune. ♦ Care nu este ocupat; liber. ◊
A pune în cadrul disponibil = a pune în disponibilitate. //
s.n. Sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. [Cf. fr.
disponible, it.
disponibile, lat.
disponibilis].
disponibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPONÍBIL, -Ă I.
adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva. ◊ care nu este ocupat; liber. ♦ a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate. II. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. (< fr.
disponible, lat.
disponibilis)
disponibil (Dicționaru limbii românești, 1939)* disponíbil, -ă adj. (fr.
disponible, d. mlat.
disponibilis). De care se poate dispune, care e la dispozițiune:
persoane, sume disponibile. Care e în disponibilitate:
ofițer disponibil.disponibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disponíbil adj. m.,
pl. disponíbili; f. disponíbilă, pl. disponíbiledisponibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)disponibil a.
1. de care se poate dispune:
bani disponibili; 2. care se află în disponibilitate:
ofițer disponibil.disponibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPONÍBIL, -Ă, disponibili, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-un post.
2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o instituție, o întreprindere, o persoană etc. poate dispune, la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. — Din
fr. disponible, lat. disponibilis.