dispnee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPNÉE s. f. Greutate în respirație datorită mai ales unor boli cardiace sau respiratorii; năduf. – Din
fr. dyspnée, lat. dyspnoea.dispnee (Dicționar de neologisme, 1986)DISPNÉE s.f. (
Med.) Respirație grea cauzată de unele boli ale inimii sau ale sistemului nervos. [Pron.
-ne-e, pl. invar., gen.
-eei. / < fr.
dyspnée, cf. gr.
dys – rău,
pnein – a respira].
dispnee (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPNÉE s. f. respirație grea, simptom al unor boli cardiace, respiratorii sau nervoase. (< fr.
dyspnée, lat.
dyspnoea)
dispnee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dispnée s. f.,
art. dispnéea, g.-d. dispnée, art. dispnéeidispnee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPNÉE s. f. Greutate în respirație în boli cardiace sau respiratorii; năduf. — Din
fr. dyspnée, lat. dyspnoea.