dispersiv - explicat in DEX

dispersiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISPERSÍV, -Ă, dispersivi, -e, adj. Care permite dispersia. – Din fr. dispersif.

dispersiv (Dicționar de neologisme, 1986)
DISPERSÍV, -Ă adj. Care permite dispersia. [< fr. dispersif].

dispersiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISPERSÍV, -Ă adj. 1. care permite dispersia. 2. (despre un mediu transparent) al cărui indice de refracție este dependent de lungimea de undă care îl străbate. (< fr. dispersif)

dispersiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dispersív, -ă adj. (d. lat. dispersus, împrăștiat). Fiz. Care servește la împrăștiat lumina, ca prizma.

dispersiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dispersív adj. m., pl. dispersívi; f. dispersívă, pl. dispersíve

dispersiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISPERSÍV, -Ă, dispersivi, -e, adj. Care permite dispersia. — Din fr. dispersif.