dispersie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPÉRSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦
Spec. (
Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦
Spec. (
Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc.
2. (
Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [
Var.:
dispersiúne s. f.] – Din
fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.dispersie (Dicționar de neologisme, 1986)DISPÉRSIE s.f. Împrăștiere, răspândire. ◊
Dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. ♦ Împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosită în statistica matematică, prin care se măsoară concentrarea unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. [Gen.
-iei, var.
dispersiune s.f. / cf. fr.
dispersion, it.
dispersione, lat.
dispersio].
dispersie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPÉRSIE s. f. 1. împrăștiere, răspândire. ◊ împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ răspândire a semințelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. 2. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă. 3. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie. (< fr.
dispersion, lat.
dispersio)
dispersie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dispérsie (-si-e) s. f.,
art. dispérsia (-si-a), g.-d. art. dispérsiei; pl. dispérsii, art. dispérsiile (-si-i-)dispersie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPÉRSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦
Spec. (
Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦
Spec. (
Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc.
2. (
Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [
Var.:
dispersiúne s. f.] — Din
fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.