dispersare - explicat in DEX

dispersare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.

dispersare (Dicționar de neologisme, 1986)
DISPERSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; timpul și locul în care cineva a fost dispersat. [< dispersa].

dispersare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dispersáre s. f., g.-d. art. dispersắrii; pl. dispersắri

dispersare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. — V. dispersa.