disperat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPERÁT, -Ă adj. v. desperat.disperat (Dicționar de neologisme, 1986)DISPERÁT, -Ă adj. v.
desperat.
disperat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPERÁT, -Ă ADJ. elem. desperat.
disperat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPERÁT, -Ă, disperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la disperare; deznădăjduit.
2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc disperare.
3. Care provoacă disperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos, grav. [
Var.:
desperát, -ă adj.] —
V. dispera.