dispera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPERÁ vb. I
v. despera.dispera (Dicționar de neologisme, 1986)DISPERÁ vb. I. v.
despera.
dispera (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPERÁ vb. elem. despera.
dispera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPERÁ, dispér, vb. I.
1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui.
2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [
Prez. ind. și:
disperez. – Var.:
desperá vb. I] –
Din lat. desperare.dispera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!disperá (a ~) (dis-pe-/di-spe-) vb.,
ind. prez. 3
dispéră