disipator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISIPATÓR, disipatoare, s. n. (
Tehn.) Corp, sistem tehnic sau instalație care disipează energie sau căldură. – Din
fr. dissipateur.disipator (Dicționar de neologisme, 1986)DISIPATÓR s.n. Element al unei construcții hidrotehnice destinat a reduce viteza curenților de apă. [< fr.
dissipateur].
disipator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISIPATÓR s. n. corp, sistem tehnic disipativ. ♦ ~ hidraulic de energie = element al unei construcții hidrotehnice destinat a reduce viteza curenților de apă în aval de un baraj, de un deversor etc. (< fr.
dissipateur)
disipator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disipatór s. n.,
pl. disipatoáredisipator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISIPATÓR, disipatoare, s. n. (
Tehn.) Corp, sistem tehnic sau instalație care disipează energie sau căldură. — Din
fr. dissipateur.