disipativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISIPATÍV, -Ă, disipativi, -e, adj. (
Tehn.; despre corpuri, sisteme tehnice, instalații) Care disipează energie sau căldură. – Din
fr. dissipatif.disipativ (Dicționar de neologisme, 1986)DISIPATÍV, -Ă adj. Care disipează. [Cf. fr.
dissipatif].
disipativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISIPATÍV, -Ă adj. (despre corpuri, sisteme tehnice) care disipează energie sau căldură. (< fr.
dissipatif)
disipativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISIPATÍV, -Ă,
disipativi, -e, adj. (
Tehn.; despre corpuri, sisteme tehnice, instalații) Care disipează energie sau căldură. — Din
fr. dissipatif.