disipa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISIPÁ, pers. 3
disipează, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. – Din
fr. dissiper.disipa (Dicționar de neologisme, 1986)DISIPÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește.
2. refl., tr. A pierde sau a elimina energia sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant. [< fr.
dissiper].
disipa (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISIPÁ vb. I. tr. 1. a împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant. II. refl. a se împrăștia. (< fr.
dissiper)
disipa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disipá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
disipeázădisipa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISIPÁ, pers. 3
disipează, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. (
Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură.
2. A face să dispară (sau a dispărea) prin împrăștiere (norii, ceața etc.). — Din
fr. dissiper.