disimulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISIMULÁȚIE, disimulații, s. f. (Rar) Disimulare. – Din
fr. dissimulation.disimulație (Dicționar de neologisme, 1986)DISIMULÁȚIE s.f. Prefăcătorie, nesinceritate; disimulare. [Gen.
-iei, var.
disimulațiune s.f. / cf. fr.
dissimulation, lat
dissimulatio].
disimulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISIMULÁȚIE s. f. disimulare. (< fr.
dissimulation, lat.
dissimulatio)
disimulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disimuláție (prefăcătorie) (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. disimuláția (-ți-a), g.-d. art. disimuláției; pl. disimuláții, art. disimuláțiile (-ți-i-)disimulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISIMULÁȚIE, disimulații, s. f. (Rar) Disimulare. — Din
fr. dissimulation.