disertație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISERTÁȚIE, disertații, s. f. Expunere în care se tratează o problemă în mod științific și amănunțit. ♦
Spec. (Ieșit din uz) Lucrare științifică susținută în public de autor, pentru dobândirea unui grad științific. [
Var.:
dizertație s. f.] – Din
fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. disertațiia.disertație (Dicționar de neologisme, 1986)DISERTÁȚIE s.f. Expunere științifică (scrisă sau orală) care tratează o anumită problemă; expunere asupra unei chestiuni, asupra unei opere etc. în care se dezvoltă o idee filozofică sau morală. ♦ Lucrare prezentată de cineva în vederea obținerii unui grad științific. ♦ Temă dezvoltată de un elev sau de un student asupra unui subiect dat. [Gen.
-iei, var.
disertațiune, dizertație, dizertațiune s.f. / cf. fr.
dissertation, lat.
dissertatio].
disertație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISERTÁȚIE s. f. expunere asupra unei probleme, tratată în mod științific. ◊ lucrare prezentată de cineva în vederea obținerii unui grad științific. (< fr.
dissertation, lat.
dissertatio)
disertație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disertáție (-ți-e) s. f.,
art. disertáția (-ți-a), g.-d. art. disertáției; pl. disertáții, art. disertáțiile (-ți-i-)disertație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISERTÁȚIE, disertații, s. f. Expunere științifică asupra unei probleme. ♦
Spec. Lucrare științifică susținută în public de autor, pentru dobândirea unui grad științific. [
Var.:
dizertáție s. f.] — Din
fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. disertațiia.