disculpà - explicat in DEX

disculpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.

disculpa (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCULPÁ vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].

disculpa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCULPÁ vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper)

disculpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disculpá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 discúlpă

disculpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disculpà v. 1. a justifica pe un acuzat; 2. a se justifica de o acuzare.

disculpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). — Din fr. disculper.