discromatop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCROMATÓP, -Ă, discromatopi, -e, s. m. și
f. (
Med.) Suferind de discromatopsie. – Din
fr. dyschromatope.discromatop (Dicționar de neologisme, 1986)DISCROMATÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de discromatopsie. [< fr.
dyschromatope].
discromatop (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCROMATÓP, -Ă s. m. f. discromatopsic. (< fr.
dyschromatope)
discromatop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCROMATÓP, -Ă, discromatopi, -e, s. m. și
f. (
Med.) Discromatopsie. — Din
fr. dyschromatope.