discriminare - explicat in DEX

discriminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

discriminare (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCRIMINÁRE s.f. Separare, deosebire, discernere. ◊ Discriminare rasială = supunerea cetățenilor de o anumită rasă la tratamente deosebite, la persecuții; discriminație. [< discrimina].

discriminare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCRIMINÁRE s. f. 1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente. 2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele. (< discrimina)

discriminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discrimináre s. f., g.-d. art. discriminắrii; pl. discriminắri

discriminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime. ◊ Discriminare rasială = segregație. — După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.