discriminant - explicat in DEX

discriminant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCRIMINÁNT, -Ă, discriminanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Discriminatoriu. 2. S. m. Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi. – Din fr. discriminant.

discriminant (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCRIMINÁNT, -Ă adj. (Mat.) Care face o separație între doi termeni. // s.m. Relație între coeficienții unei ecuații de gradul al doilea care indică dacă aceasta posedă două rădăcini distincte, o rădăcină dublă sau nu admite nici o rădăcină; realizant. [Cf. lat. discriminans, it. discriminante, fr. discriminant].

discriminant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCRIMINÁNT, -Ă I. adj. care separă, face deosebire. II. s. m. (mat.) expresie formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi care servește a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuației; realizant. (< fr. discriminant)

discriminant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discriminánt¹ (rar) adj. m., pl. discriminánți; f. discriminántă, pl. discriminánte

discriminant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discriminánt² s. m., pl. discriminánți

discriminant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCRIMINÁNT, -Ă, discriminanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Discriminatoriu. 2. S. m. Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi. — Din fr. discriminant.