discrimina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I.
Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din
lat.,
it. discriminare, fr. discriminer.discrimina (Dicționar de neologisme, 1986)DISCRIMINÁ vb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat.
discriminare, cf. it.
discriminare, fr.
discriminer].
discrimina (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCRIMINÁ vb. tr. a face o discriminare. (< fr.
discriminer, lat., it.
discriminare)
discrimina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discriminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
discrimineázădiscrimina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I.
Tranz. A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. —
Din lat.,
it. discriminare, fr. discriminer.