discreționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, adj. (Despre puteri, prerogative, acte etc.) Care acționează, se exercită așa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut și îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acțiune. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. discrétionnaire.