disconfort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCONFÓRT s. n. Lipsă de confort. ♦ Stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. – Din
engl. discomfort.disconfort (Dicționar de neologisme, 1986)DISCONFÓRT s.n. (
Liv.) Situație, stare lipsită de confort, stare ușor neplăcută de nesiguranță. [< engl.
discomfort].
disconfort (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCONFÓRT s. n. 1. lipsă de confort. ◊ stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. 2. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverși factori de mediu. (< engl.
discomfort)
disconfort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disconfórt s. n.disconfort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCONFÓRT s. n. Lipsă de confort. ♦ Stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. — Din
engl. discomfort.