disamară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISAMÁRĂ, disamare, s. f. Fruct uscat care rezultă din gruparea a două samare. – Din
fr. disamare.disamară (Dicționar de neologisme, 1986)DISAMÁRĂ s.f. Fruct uscat format din două samare unite. [< fr.
disamare].
disamară (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISAMÁRĂ s. f. fruct uscat indehiscent, din două samare unite. (< fr.
disamare)
disamară (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DISAMÁRĂ (‹
fr.; {s}
di- +
lat. samara „sămânță de ulm”)
s. f. Fruct uscat indehiscent, provenit dintr-un gineceu bicarpelar și format din două achene aripate (samare) alipite, care la maturitate se desface în două (
ex. la arțar).
disamară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disamáră s. f.,
g.-d. art. disamárei; pl. disamáredisamară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISAMÁRĂ, disamare, s. f. Fruct uscat format din două samare. — Din
fr. disamare.